12.

Amintiri-din-Copilarie-1.jpeg

Mama era in gradina , sapa porumbul.

Tanti Aurica , vecina noastra ”de gradina” venise sa-i povesteasca nu-stiu-ce lu’ mama , ca la sat.

Eu tre’ sa fi avut vreo 3-4 ani , maxim 5.

Ma jucam in curte cu Nova.

Zbuciumata cum era , aude ea ceva ce numa cainii pot auzi si se duce-n fuga spre gradina , latrand.

Eu dupa ea.

Pana sa ajung eu , se calmase si s-a dus la mama.

Ajung si eu.

-Lucian , du-te te rog in casa si adu-mi o bricheta.

Era un task ce-l priveam cu foarte mare seriozitate . Rar se intampla sa am acces la obiecte ”periculoase ”.

Ajung in casa si ma uit pe masa unde stiam eu ca-si tine mama tigarile si scrumiera si bricheta.

Nu era acolo.

Intr-o camera alaturata , dezafectata , care folosea pe post de debara , atelier , etc. , mama strangea hainele murdare a lu’ tata , si cand acesta era liber , le spala.

Pe atunci , tata muncea 5 zile dupa care alte 5 era liber.

Era a 5-a zi in care tata era la lucru.

Deci era 4 schimburi de haine murdare , imbibate cu titei , acolo jos , pe podea , langa usa.

Gasesc bricheta acolo , in camera asta.

Iesind afara din camera , vad mormanul de haine si-mi aduc aminte ce-mi spuse tata acu’ nu mult timp cum ca ”petrolul arde”.

Hmmm…

Ia sa vad!

Dupa vreo trei incercari , reusesc sa aprind bricheta si sa dau foc hainelor. In casa. Pline de titei.

Trec vreo 2-3 minute , hainele ardeau in toata splendoarea lor. ( … )

Intra mama , cu o fata de-aia de parca ar fi luat foc casa si ma scoate afara pe prispa.

Tanti Aurica avea deja o galeata de apa in mana.

In timp ce ele stingeau focu’ , incepusem sa-mi dau seama ca nu e tocmai ok sa dai foc hainelor. In casa.

Se stinge focu’ , iese fumul si se calmeaza apele.

Vine tata de la lucru.

Normal era sa iau bataie. N-am luat.

In schimb , am primit o lectie ca la scoala .

Mi s-a explicat cum sta treaba cu focul , cu petrolul , cu arderea caselor , ce sa fac daca ma prinde vre-un incendiu intr-o incapere , ca fumul sa ridica si eu tre’ sa stau jos , ca hainele costa bani , etc. s.a.m.d .

Dupa toata chestia asta , mama i-a explicat lu’ tata cum a vazut ea situatia.

Din tot ce-am auzit , tin minte si-acum cum ca ea statea cu spatele la casa , fata-n fata cu tanti Aurica deci aceasta putea sa vada casa.

Cum vorbeau ele , dintr-o data a inceput sa iese fum din casa.

-Doina , ti-o luat foc casa!

Iar restul , e istorie!

😀

PolluxIO

Anunțuri

11.

familia_nostra

Inceputu’ lu’ martie ’99 , Iasi.

Tre’ sa fi fost vreo 11-12 noaptea.

Lica , supraveghetoru’ , era la vecina noastra farmacista , ”discutau”.

Cobor jos in sufragerie/sala de mese si aprind televizoru’.

Toti ceilalti colegi dormeau.

Langa televizor , pe zid , era instalata centrala termica.

Duduia.

Nefiind obisnuit cu instalatii de genu’ , sunetul pe care aceasta-l scotea , m-o speriat.

Ma gandeam deja ca o sa explodeze. Ca na , gaz , zgomot , plus o caldura foarte mare in casa.

Ies in curte cu gandu’ sa dau de Lica , sa-l strig cumva.

Domnisoara farmacista locuia chiar langa noi , doar un gard mic de sipca , despartea curtile.

Afara zapada , frig , eu in pijamale.

Nici urma de Lica si nicio lumina aprinsa la vecina.

Intru inapoi.

Centrala parca duduia si mai tare.

Ma duc si-l trezesc pe Nicu , un coleg mai ”curajos”.

Coboram amandoi jos si asta s-o speriat si el.

-Hai sa-i trezim pe toti si sa iesim afara ca o sa explodeze centrala!

-Hai!

In 5 minute eram toti in strada , in fata casei.

Dardaiam de frig.

Nicu sare gardu’ la vecina si se duce sa-i bata la usa.

Iese Lica.

Vizibil speriat din cauza situatiei si putin dezorientat , fuge in casa.

Dupa vreo 3 min iese.

-Care-o fo’ ?!

-Eu! -zic eu.

Aveam 8 ani.

Am intrat inapoi in casa , spre surprinderea noastra , fara sa fim certati.

Lica ne-a rugat sa nu spunem nimanui de intamplarea intamplata.

PolluxIO

10.

orgivacc

Eram cu Maureen in Beneficio.

Ea isi pierduse cardul si niste acte insa avea buletinul.

Avea de ridicat de la Western Union niste bani trimisi de parintii ei.

Era vineri.

Coborasem in Orgiva dupa ora 2 si era siesta. Deci totul era inchis.

Aflam ca oficiul postal n-o sa se mai dschida azi. Aici era singurul Western din oras.

Hotaram sa luam o ocazie pana intr-un orasel apropiat sperand ca acolo o sa gasim.

O tanti hippie cu o masina rosie ne duce pana acolo.

Aveam ramasi vreo 10 euro si ii dadusem lu’ tanti asta.

Aici , in oraselu’ asta era mai pustiu decat in Orgiva.

Nu mai aveam bani sa ne intoarcem.

Hotaram sa innoptam acolo , undeva.

Pe la 10 , Maureen adoarme pe o banca langa un castel.

Era frig.

O trezesc sa mergem sa cautam alt loc.

Speram ca dimineata oficiul postal sa se deschida si sa ridicam banii.

Ne plimbam putin , rupti de foame si foarte obositi si in fine gasim un pod al unei case , deschis.

Intram acolo si spre incantarea noastra erau doua saltele mari de burete. Prafuite insa afara era frig.

Dormim.

Dimineata la plecare las o moneda de nu-stiu-cati pesetas drept rasplata pentru ospitalitate.

In oras aflam ca din cauza ca e sambata , posta era inchisa , ” da’ daca vrem la Orgiva e deschis!” – of!

Stam la marginea drumului , la ocazie.

Un nene cu un jeep verde trece pe langa noi si ne intreaba incotro.

-Orgiva!

El mergea in alt orasel.

Dupa vreo 2 ore noi tot acolo , nenea asta se intoarce.

Ii fac semn sa se opreasca si cu putinele mele cunostinte in ale spaniolei , reusesc sa-i explic ca vrem sa ajungem in Orgiva.

Ca daca ne duce ii dam 20 de euro.

Accepta.

Ajungem.

Aici , oficiul postal nu era deschis inca.

La vreo juma’ de ora dupa , se deschide.

Luam banii si-l platim pe nene.

Faptul ca am patrus prin efractie in podu’ acelei case ca sa dormim , a impresionat-o pe Maureen.

PolluxIO

9.

alberth

2014 parca.

Eram in Amsterdam. Fara bani , fara nimic de mancare.

Munceam la un hostel ca ”voluntar” , 5 ore de munca zilnic in schimbul a trei mese pe zi , bauturi calde , cazare , dus , spalatorie , etc. Ca acasa.

Vroiam sa mananc ceva , o gustarica , cu toate ca nu imi era foame.

Intru intr-un supermarket si reusesc sa-mi bag in buzunar doua bucati de cascaval care aveau un pret de 1 euro fiecare.

Nici nu vroiam sa fiu nesimtit si sa fac atata paguba.

Deci furasem de 2 euro.

La iesire m-or prins.

Agentii de paza care urmareau monitoarele m-au intampinat.

Vine politia , hai la sectie.

Aici , pac-pac , acte , alea-alea si treci in celula. ( … )

Ce lula mea!

La vreo doua ore dupa , o tanti politista vine si ma intreaba daca mi-e foame.

Aaa… Da?!

Dupa alte 5 minute o alta tanti politista vine si-mi aduce un pranz complet si-un suc de portocale.

Eu furasem in valoare de 2 euro.

( … )

La vreo 5 ore dupa , mi-au dat drumu’.

PolluxIO

8.

caminul-cultural-biled-si-biblioteca

Seara pe la 23:30 eram la caminu’ cultural in parc , mancam seminte.

Cald , vacanta , tolaneala stradala.

In parcarea din fata parcului , un nene opreste un Volkswagen dubita si vine la noi.

-Mai baieti am nevoie de 5 oameni in noaptea asta la Coca-Cola la fabrica. Carat lazi , scos paie din sticle , de-astea. Care se baga ?

Dupa ce ne-o spus ca plata se face la terminarea schimbului si ca odata ajunsi la fata locului n-i se iau datele din buletin si semnam ” un contract ” , am zis ca hai sa merg.

Imi aduc aminte ca Bebe si Zolti s-or bagat si ei in combinatie.

Ne luam 50 de lei pe schimb si cica puteai sa bei cat suc vrei.

Ajungem.

Nenea soferu’ ne conduce la un container ce servea pe post de vestiar , aflat in curtea fabricii.

Pac , pac facem acte , n-i se dau veste reflectorizante si hai la munca.

In fabrica n-i se explica din doi timpi si trei miscari ce-avem de facut.

Pe mine ma pusese sa scot bete din sticlele returnate ce urmau sa fie sterilizate ca mai apoi sa fie din nou , utilizate si din cand in cand sa dau jos de pe-o banda al carui punct final era in locul postului meu , lazile de suc la 0,25 ml. care la impachetare , ieseau necomplete. Asta insemna ca veneau cu una sau mai multe sticle lipsa.

Cam din 5 in 5 minute imi venea cate-o lada. Marci random , nu doar coca-cola.

In prima jumatate de ora am baut vreo 5-6 sucuri.

Eu trebuia sa stivuiesc lazile care ajungeau la mine iar mai apoi altcineva le lua si le ducea la completat.

Am baut suc in nestire. Sticlele goale , le puneam pe banda de unde scoteam paiele. Ajungeau la sterilizare. Iar.

Dupa vreo doua ore ma plictisesc .

Ma gandeam sa plec da’ nici nu-mi era sa las toate sticlele alea acolo. Se adunau destul de repede si daca nu era cineva sa le de-a drumul mai departe , se ingramadeau una-n alta pana nu mai aveau loc si cadeau de pe banda.

Se facea prapad.

Plec.

Uit de sticle , de prapad si plec.

Zic , ” ba , ala ce-am semnat noi , numa’ contract nu-i” .

Nu eram sigur da’ nici nu prea-mi pasa.

Aveam burt plina de suc.

Era vreo 2-3 noaptea.

Ies la sosea .

Fabrica e la intrare in Timisoara, dinspre Cenad insa destul de inafara orasului  ca sa fie doar camp imprejur.

Cald , tantari , praf.

Pornesc pe jos.

La Flextronics , o fabrica la vreo 600-700 m. de Cola , opreste un tir.

Prima data il vad ca vine , ii fac semn si nu opreste.

Trece curba si nu-l mai vad.

Se intoarce si ma ia.

O zis ca s-o gandit el ca tre’ sa m-i se fi intamplat ceva de umblu noaptea pe marginea soselei.

Ii povestesc.

Radem.

Se plange de politica din tara.

Ajung inapoi la Biled.

La camin inca mai erau baieti.

Unii dintre ei stiau de combinatie .

A 2-a zi , aflu ca ” noroc c-o venit nu stiu cine sa ma intrebe nu stiu ce , ca altfel se spargeau nu stiu cate sticle”.

A ramas o vreme. ( … )

PolluxIO

7.

440px-Bahnhof_Biled_Aug.2005

Eu si Flori. Amandoi 3 ani. Ea e mai mare decat mine cu cateva luni.

Vara , cald , frumos.

Mama pusese o cada de plastic cu apa in curte si apa se incalzise de la soare asa ca ma scaldam acolo.

Vine si Flori.

Ne jucam noi ce ne jucam , hai sa iesim la strada.

Nu aveam voie pentru ca eram prea mici.

Cu toate astea iesisem de cateva ori pana atunci.

Eu stiam unde-i gara.

De la colt la Razvi , faceai dreapta si mergeai tot drept inainte.

-Flori hai sa mergem la gara , sa luam trenul la Iasi si sa ne casatorim ! Vrei ?

Flori stia ea ca ceva nu-i bine da’ pana la urma o’ venit.

Am ajuns la gara , aici ce ne-o venit noua sa ne dam hainele jos.

Ne-am asezat pe banca si asteptam trenu’.

Cre’ca sa fi tot stat acolo vreo 2-3 ore.

In timpu’ asta , mamicile noastre ne cautau.

Intr-un final or ajuns si la gara.

Eu si Flori , amandoi in puta goala, stateam pe banca si ne tineam de mana.

-Da’ ci faci aici Lucian ?

M-am speriat.

-Asteptam trenu’ !

-Astepti trenu’ ?! Da’ unde vreti sa mergeti ?

-Mergem la Iasi !

-I-auzi ! Da’ ci sa faceti voi la Iasi ?

Flori : – Mergem sa ne casatorim !

A urmat o bataie , clar , insa nu foarte.

Era drum lung pana acasa si nu ne-ar fi batut pe strada , ne-au tras vreo doua acolo, in gara si hai acasa.

Pana am ajuns , s-au calmat si chiar incepusera sa faca glume pe tema asta.

N-am mai avut voie sa ne jucam impreuna o vreme.

PolluxIO

6.

spital1

La aproape 9 ani eram in Iasi la spitalu’ de copii Sfanta Maria.

Mama si tata se certase atunci si ea , a luat banii castigati din recolta de tutun din gradina si incasarile pe un bilet de loto castigator insa suma a fost modica, pe mine , si-am plecat la Iasi.

Aici treburile s-au complicat iar spitalul mi-a devenit casa pentru vreo sase luni.

Cladirea are opt etaje , fiecare etaj cu cel putin 20 de saloane. Cam asa imi aduc aminte.

Un hol mare la fiecare etaj . Cre’ ca tre’ sa fi fost vreo 5-6 lifturi.

Scarile urcau dreptrunghiular lasand un spatiu gol intre ele , de la parter pana in tavanul etajului 8.

Dupa vreo 4 luni , la etajul 8 se faceau renovari generale.

Nu era niciun pacient cazat acolo , peretii erau goi si nu existau becuri.

Intr-o duminica dupa-masa , urc pana acolo , curios sa vad care-i treaba.

Gasesc o bucata de tub din plastic , de-ala din care trageam cornete de hartie si il iau pe post de baston.

Ma plimb o vreme pe-acolo , ma cacam pe mine de frica asa ca n-am stat prea mult.

Era sinistru.

Plec. Ajung inapoi pe scari si vad: ”Uaaauuu! Ci sus îs! Hai sa dau drumu’ la tubu’ asta!”

Ajunge tubu’ la etaju’ 4 , atinge o balustrada si ricoseaza in hol.

Se aude un strigat de durere. Apoi o injuratura.

Cobor la etaju’ 7 , merg pana in capatul coridorului si apoi pe scarile de incendiu , cobor pana la 4 , unde era salonu’ meu.

Cand ajung aici , era galagie , se certau.

Tubu’ ricosase in ochiu’ unui doctor chirurg.

Asta venise se se certe cu asistentele de la etajul meu pentru ca de ce n-au grija de mine, pentru ca nu-i o surpriza ca s-o intamplat asta , ca-s’ acolo de atata timp si toata lumea stie ca-s’ neastamparat.

Astept in scara de incendiu.

Trec vreo 2 ore.

Astea ma cautau , unde-s’?!

La 6 se servea cina. Atunci mai toata lumea era in sala de mese.

Fug la mine in salon , da’ ca sa ajung acolo trebuia sa trec prin dreptul cabinetului asistentelor.

Speram din tot sufletu’ ca usa sa le fie inchisa.

Nu era. Dar nici nu parea sa fie vreo asistenta in incapere.

Ma furisez  pe sub geamurile saloanelor si ajung intr-al meu.

Imi era foame.

Cumva trebuia sa mananc.

Intra o infirmiera cu doua castroane in maini , intr-unul o lingura , si-o bucata de paine tinuta cu cotul , sub san.

-Mananca!

Supa de fidea si ciulama de pui.

Nici bine nu le aseaza pe noptiera, vin doua asistente si inca o infirmiera.

Ca sa ma dezbrac la puta goala si sa le dau hainele ca nu mai am voie sa ies din salon.

Una dintre infirmiere se cunostea cu mama, din copilarie.

De ea nu imi era frica , ba chiar speram sa ma ajute !

Cealalta infirmiera , mai solida , pune mana pe mine si inceara sa-mi ia hainele.

Ma zbat , incerc sa fug din salon.

Asistentele ma prind si ma tin.

Infirmierele imi iau hainele.

Imi spun sa termin de mancat si sa stau in salon ca daca nu or sa ma lege de pat.

Pleaca.

Merg la usa se le urmaresc sa vad unde-mi duc hainele.

Erau singurele care le aveam.

Infirmiera care se cunostea cu mama , le ia si intra in ”debaraua” infirmierelor. O incapere de 2 metri patrati in care’si pastrau schimbul de haine , maturile , teu-rile si aveau un scaunel mic unde stateau sa mai fumeze.

Mananc.

Eram in salon cu inca o fata care se imprietenise cu o alta fata din alt salon.

Ea nu asistase la toata scena asta.

Termin de mancat si intra astea doua fete.

Eu eram sub patura.

Plansesem si inca se vedea.

Astea ma intreaba ca ce am.

Eu le spun , ele nu ma cred.

Ma gandeam sa scot lenjeria de pe patura si sa mi-o infasor de jur-imprejur ca sa pot sa ies pe coridor sa ma duc sa-mi iau hainele.

O scot , reusesc fara sa ies de sub patura.

Ma invelesc in lenjerie ca intr-o roba si cand sa ies din salon vad ca venea infirmiera asta ce era prietena cu mama.

Fug repede inapoi in pat , sub patura.

Fetele inca erau in salon.

”Daca spun astea ceva , s’-mort ! ”

Vine infirmiera si imi spune c-o sunat-o pe mama si-o vorbit cu ea si vine la spital si sa stau cuminte.

Ma speriasem.

Daca aveam ghinionu’ ca mama sa fie in toane proaste , imi luam o bataieee…

Mai imi zicea ea cate ceva , pleaca.

Fetele n-or spus nimic , ca ele nu se baga.

Merg iar la usa , infirmiera se ducea in partea cealalta. ( … )

In fine , ma strecor pana la debara si imi iau hainele.

Asta o fost pe la 7-7 jumate.

Ma intorc inapoi in salon si ma imbrac.

Trebuia sa cobor jos la parter s-o astept pe mama ca sa-i spun eu primu’ ce si cum s-o intamplat.

Iar ma furisez si cobor la parter.

Vine mama. Era vreo 8 jumate de-acu’.

Ca ce-am facut?

I-am explicat si i-am spus ca n-am vrut.

Urcam sus , imi adusese un schimb de haine curat.

Ma schimb.

Vine tovarasa infirmiera, ca de ce-am intrat la ea in debara si-am iesit din salon ?

-Auzi fa , tu nu tîpi la copchilu’ mieu! Ai auzît ?

-Da’ tu stii ci rau îi ?! Daca-i scotea ochiu’ la doctor ?

-Ei sî ci ?! Da’ iaca ca nu i l-o scos !

Se ma impart cateva replici si infirmiera pleaca.

Mama imi aduse un pachetel cu mancare si cateva fructe.

A doua zi , doamna doctor care se ingrijea de mine , Moraru Evelina , aude povestea.

Mama venise iar la spital ca sa vorbeasca cu ea.

Si doamna doctor decide ca nu-i ok ce-au facut asistentele si eu pot sa-mi pastrez hainele.

Mi-am cerut scuze domnului doctor si chiar devenisem prieteni.

PolluxIO